Experiența este învățătorul tuturor lucrurilor, dar pasiunea este ceea ce o menține vie.
În primii mei pași, totul a fost extrem de intens. Eram foarte sensibil și luam fiecare situație legată de copii foarte în serios. Îmi amintesc stresul constant din așteptările mari ale părinților; adesea mă gândeam că munca și dedicarea mea nu erau arătate sau apreciate corespunzător.
Cu toate acestea, timpul mi-a învățat o lecție valoroasă: Încrederea nu este oferită; este construită. În timp, acea anxietate inițială a fost înlocuită de o apreciere extraordinară. Părinții au câștigat încredere totală în mine, iar munca mea a început să fie apreciată în moduri pe care nu le-am imaginat la început.
Cinci ani mai târziu... Astăzi, deși nu mai sunt activ în rolul de educator în clasă, văd acea perioadă ca "fundament" al stabilității mele profesionale.
De ce avem nevoie de noi provocări? Cercetările arată că perioada dintre al 3-lea și al 5-lea an este "punctul de cotitură." Conform studiilor despre retenția cadrelor didactice (Ingersoll, 2012), aproximativ 40-50% dintre educatori părăsesc profesia în această etapă dacă nu găsesc noi stimulente.
-
Nevoia de autonomie: Conform Teoriei Autodeterminării (Deci & Ryan, 2000), pentru a evita o scădere a motivației, un educator trebuie să își asume noi responsabilități.
-
Recomandarea mea: Când un educator atinge această maturitate, este timpul ca instituția să le ofere noi responsabilități. A le oferi un rol în organizarea materialelor școlare, a curriculumului sau a-i promova într-o poziție în care opinia lor contează pentru bunăstarea centrului este vital. Cea mai profesională întrebare pe care un manager o poate pune este: "Care sarcină ar fi cea mai atractivă pentru tine acum?"
"Resetare" după muncă: Cum ne protejăm? Lucrul cu copiii necesită un nivel ridicat de "muncă emoțională." Pentru toți colegii care sunt încă în prima linie, și pentru a evita ceea ce știința numește Oboseala compasiunii (Figley, 2002), recomand:
-
Activități fizice (Yoga/Pilates/Plimbare): Esențiale pentru reducerea cortizolului (hormonul stresului) care se acumulează din zgomotul cronic și responsabilitatea mare.
-
Cafea cu "Oameni-Terapie": Acesta este punctul meu preferat. Ieșiți la o cafea cu acel prieten sau persoană care vă înțelege fără a spune prea mult. Înconjurați-vă de oameni care vă reîncarcă bateriile, care vă fac să râdeți și care nu cer nimic de la voi. Uneori, o simplă conversație în afara zidurilor grădiniței este cea mai bună terapie care există.
Cinci ani de experiență sunt un bun prețios. Nu lăsați să stagnati. Căutați provocări care să vă facă să creșteți, pentru că un educator care are grijă de sine și evoluează este cel mai mare cadou pentru orice copil!
