Etapele de dezvoltare la 2 și 3 ani: ce pot face majoritatea copiilor și când să vorbești cu medicul pediatru

Undeva între a doua și a treia aniversare, mulți părinți încep să compare. O căutare rapidă după „ce trebuie să știe un copil de 2 ani” scoate la iveală liste lungi, care ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. Copilul meu se dezvoltă normal? Ar trebui să fac mai mult?

Educatorii aud aceleași griji în fiecare săptămână. Vestea bună este că etapele de dezvoltare nu sunt un examen pe care copilul îl trece sau îl pică. Ele sunt o hartă aproximativă a abilităților pe care le arată majoritatea copiilor în jurul unei anumite vârste și funcționează cel mai bine ca punct de plecare pentru o discuție cu oamenii care îl cunosc bine pe copil: tu, echipa de la creșă și medicul pediatru. Acest ghid explică ce să urmărești, cum să sprijini fiecare domeniu în viața de zi cu zi și când să ceri părerea unui specialist.

Ce este, de fapt, o etapă de dezvoltare

O etapă de dezvoltare este o abilitate pe care o au majoritatea copiilor de o anumită vârstă, cum ar fi să spună două cuvinte împreună sau să urce scările. Listele pediatrice de etape de dezvoltare descriu ce fac majoritatea copiilor până la o anumită vârstă, nu ce face copilul „mediu”, așa că un copil care nu a arătat încă o abilitate nu rămâne automat în urmă. În plus, dezvoltarea vine în salturi, iar o lună mai liniștită este adesea urmată de un progres mare.

Ține cont de trei lucruri:

• Privește imaginea de ansamblu. O singură abilitate lipsă contează mai puțin decât direcția generală: copilul tău învață lucruri noi de la o lună la alta?
• Contextul contează. Copiii care aud mai multe limbi, s-au născut prematur sau tocmai au trecut printr-o schimbare mare (un frățior, începutul creșei, o mutare) pot arăta unele abilități puțin mai târziu.
• Pierderea abilităților este altceva. Un copil care încetează să facă ceva ce știa să facă înainte trebuie întotdeauna consultat de medicul pediatru, la orice vârstă.

În jurul vârstei de 2 ani: ce fac mulți copii

Dezvoltare socială și emoțională

• Observă când cineva s-a lovit sau este supărat și se poate opri să se uite.
• Se uită la fața ta ca să vadă cum să reacționeze într-o situație nouă.

Limbaj și comunicare

• Spune cel puțin două cuvinte împreună, de exemplu „mai lapte”.
• Arată lucruri într-o carte când îl rogi și arată cel puțin două părți ale corpului.
• Folosește și alte gesturi în afară de „pa-pa” cu mâna și arătatul cu degetul, de exemplu dă din cap sau trimite un pupic.

Gândire și mișcare

• Ține ceva într-o mână în timp ce folosește cealaltă mână, de exemplu ține o cutie și îi scoate capacul.
• Se joacă cu mai multe jucării în același timp.
• Lovește mingea cu piciorul, aleargă și urcă câteva trepte, cu sau fără ajutor.
• Mănâncă cu lingura.

În jurul vârstei de 2 ani și jumătate: ce fac mulți copii

• Se joacă lângă alți copii și uneori împreună cu ei.
• Spune în jur de 50 de cuvinte și pune împreună două sau mai multe cuvinte, dintre care unul este un verb, de exemplu „cuțu fuge”.
• Folosește cuvinte precum „eu”, „mie” și „noi”.
• Respectă rutine simple, de exemplu ajută la strânsul jucăriilor când este rugat, și urmează instrucțiuni în doi pași, cum ar fi „Lasă jucăria jos și închide ușa”.
• Se joacă „de-a…”, de exemplu hrănește o păpușă cu un cub.
• Răsucește lucruri cu mâinile, cum ar fi clanța ușii sau capacul unui borcan, și întoarce paginile cărții una câte una.
• Sare cu ambele picioare de pe sol și își dă jos singur unele haine.

În jurul vârstei de 3 ani: ce fac mulți copii

• Se liniștește în aproximativ zece minute după ce părintele pleacă, dimineața, la creșă sau la grădiniță.
• Se alătură altor copii la joacă și participă la o conversație în care fiecare vorbește pe rând.
• Pune întrebări cu „cine”, „ce”, „unde” sau „de ce” și își spune prenumele când este întrebat.
• Vorbește suficient de clar încât persoanele din afara familiei să înțeleagă cea mai mare parte din ce spune.
• Desenează un cerc după ce îi arăți cum și înșiră mărgele mari pe o sfoară.
• Se îmbracă singur cu unele haine și mănâncă cu furculița.

Cum sprijini dezvoltarea acasă și la creșă

Copiii mici învață mult mai mult din momentele obișnuite ale zilei decât din programe speciale. Câteva obiceiuri fac o mare diferență:

• Povestește ce se întâmplă de-a lungul zilei. Numește ce vedeți și ce faceți: „Torni apa. Acum paharul e plin.” Adaugă un cuvânt la ce spune copilul: dacă el spune „mașina”, tu spui „mașina roșie”.
• Citiți împreună în fiecare zi. Lasă copilul să arate, să întoarcă paginile și să numească imaginile. Întreabă-l: „Ce se întâmplă aici?”
• Oferă-i sarcini adevărate. Să ducă un șervețel la masă, să pună șosetele în coș sau să șteargă apa vărsată îi dezvoltă îndemânarea, independența și mândria.
• Fă-i timp pentru mișcare. Joaca zilnică afară, cu alergat, cățărat, sărituri și aruncat, sprijină echilibrul și coordonarea.
• Jucați-vă „de-a…”. O bucătărie de jucărie, păpușile sau o cutie de carton încurajează limbajul, imaginația și așteptarea rândului.

Educatorii pot aduce aceleași idei în grupă: cântece cu gesturi, instrucțiuni simple în doi pași la strânsul jucăriilor, lectură în grupuri mici și mult joc liber cu ceilalți copii.

Când să vorbești cu medicul pediatru

Etapele de dezvoltare nu sunt un diagnostic, iar nici acest articol, nici vreo altă listă nu îți pot spune dacă un copil are o întârziere. Medicul pediatru poate evalua dezvoltarea copilului în ansamblu și, dacă este nevoie, te poate îndruma către un specialist, de exemplu un logoped. Programează o discuție dacă observi, de exemplu, că:

• Copilul a pierdut cuvinte sau abilități pe care le avea înainte.
• În jurul vârstei de 2 ani, copilul nu folosește combinații de două cuvinte, nu imită gesturi sau cuvinte ori nu urmează instrucțiuni simple.
• În jurul vârstei de 3 ani, copilul nu se joacă „de-a…”, nu încearcă să vorbească în propoziții scurte sau este foarte greu de înțeles.
• Ai sentimentul că ceva nu este în regulă, chiar dacă nu poți spune exact ce.

Nu trebuie să aștepți următorul control de rutină. Sprijinul timpuriu funcționează cel mai bine, iar o întrebare nu înseamnă niciodată timp pierdut pentru nimeni.

Parteneriatul cu creșa copilului

Educatorii petrec multe ore cu copilul tău în grup, așa că observă adesea lucruri pe care tu nu le vezi acasă, iar reciproca este la fel de adevărată. Spune-le ce observi, întreabă cum se joacă și cum comunică copilul cu ceilalți copii și stabiliți împreună obiective mici pe care le puteți exersa în ambele locuri. Dacă educatorii îți semnalează o îngrijorare, privește-o ca pe o informație utilă, nu ca pe o judecată. Multe creșe și grădinițe folosesc o listă scurtă de etape de dezvoltare ca să-și structureze observațiile; Lista gratuită de etape de dezvoltare din secțiunea Instrumente de pe kidsday.com îți permite să alegi vârsta copilului și un domeniu (motricitate, limbaj și comunicare, dezvoltare cognitivă sau socială și emoțională), să bifezi ce face deja copilul și să transformi totul într-o notă de observație preliminară pentru familie. Are la bază recomandări publicate despre etapele de dezvoltare și nu este un instrument de screening.

Creșele care folosesc kidsday pot face din acest schimb de informații o parte firească a vieții de zi cu zi. Educatorii înregistrează observații și trimit noutăți zilnice cu fotografii și notițe în aplicația pentru părinți, părinții și educatorii își pot scrie mesaje în aplicație, iar Raportul de dezvoltare AI transformă observațiile educatorilor în rapoarte de stadiu, lunare sau semestriale, care arată progresul copilului, domeniile în care ar putea avea nevoie de mai mult sprijin și activități sugerate. Astfel, familiile și educatorii au o imagine comună pe care o pot aduce la o discuție cu medicul pediatru atunci când este nevoie.

Gânduri de final

Între 2 și 3 ani, copiii se schimbă într-un ritm uimitor: de la primele perechi de cuvinte la întrebări, de la joaca unul lângă altul la prietenii adevărate. Folosește etapele de dezvoltare ca pe un ghid blând, nu ca pe un carnet de note. Bucură-te de ce poate face copilul tău, oferă-i multe ocazii să exerseze prin joacă și conversație, păstrează o legătură strânsă cu educatorii lui și, ori de câte ori ceva te îngrijorează, vorbește din timp cu medicul pediatru.