The "Fifth-Year Syndrome": De ce educatorii experimentați au nevoie de noi provocări

În primii mei pași, totul a fost extrem de intens. Eram foarte sensibilă și luam fiecare situație care implica copiii foarte aproape de inimă. Îmi amintesc de stresul constant generat de așteptările ridicate ale părinților; adesea credeam că munca mea și devotamentul nu erau în mod corespunzător recunoscute sau apreciate.

Cu toate acestea, timpul m-a învățat o lecție valoroasă: Încrederea nu este acordată; este construită. În timp, acea anxietate inițială a fost înlocuită de o apreciere extraordinară. Părinții au câștigat încredere deplină în mine, iar munca mea a început să fie apreciată în moduri pe care nu le imaginam la început.

Cinci ani mai târziu... Astăzi, deși nu mai sunt activă în rolul de educator în clasă, văd acea perioadă ca pe "fundamentul" stabilității mele profesionale.

De ce avem nevoie de noi provocări? Cercetările arată că perioada dintre al 3‑lea și al 5‑lea an este "punctul de cotitură". Conform studiilor despre Retenția Cadrelor Didactice (Ingersoll, 2012), aproximativ 40-50% dintre educatorii părăsesc profesia în acest moment dacă nu găsesc noi stimulente.

• Necesitatea Autonomiei: Conform Teoriei Autodeterminării (Deci & Ryan, 2000), pentru a evita o scădere a motivației, un educator trebuie să preia noi responsabilități.

• Recomandarea Mea: Când un educator ajunge la această maturitate, este momentul ca instituția să îi ofere noi responsabilități. Propunerea unui rol în organizarea materialelor școlare, a curriculului sau promovarea lor într-o poziție în care părerea lor contează pentru bunăstarea centrului este vitală. Cea mai profesională întrebare pe care un manager o poate pune este: "Care sarcină ar fi cea mai atractivă pentru tine acum?"

"Reset" după serviciu: Cum ne protejăm? Lucrul cu copiii necesită un nivel ridicat de "muncă emoțională". Pentru toți colegii care încă sunt pe prima linie și pentru a evita ceea ce știința numește Oboseală din Compatimire (Figley, 2002), recomand:

1. Activități Fizice (Yoga/Pilates/Plimbare): Esențiale pentru a reduce cortizolul (hormonul stresului) care se acumulează din cauza zgomotului cronice și a responsabilității ridicate.

2. Cafea cu "Oameni de Terapie": Acesta este punctul meu preferat. Ieșiți la cafea cu acel prieten sau persoană care vă înțelege fără a spune prea multe. Înconjurați-vă cu persoane care vă reîncarcă bateriile, care vă fac să râdeți și care nu cer nimic de la voi. Uneori, o simplă discuție în afara zidurilor grădiniței este cea mai bună terapie care există.

Cinci ani de experiență reprezintă un activ prețios. Nu vă lăsați să stagnați. Căutați provocări care să vă facă să creșteți, pentru că un educator care are grijă de ea însăși și evoluează este cel mai mare dar pentru orice copil!

Nerimane Hasani Manager de Produs

Nerimane Hasani este o fostă educatoare de copii mici cu 5 ani de experiență și o diplomă în Îngrijirea și Bunăstarea Copiilor. În prezent, ea este Proprietarul Produsului la kidsday, punând podul între pedagogie și tehnologie.